Ziua 5

Astazi a fost o zi linistita.

Am inceput sa pap din ce in ce mai mult, ceea ce automat duce la din ce in ce mai mult somn si din ce in ce mai multa liniste pentru mami. Pe langa lapticul de la mami, cam o data la 2 mese mai pap si supliment 30-40 ml.

Baita zilnica deja nu mai reprezinta niciun fel de problema. Chiar daca m-am trezit din somn direct in cadita, nu m-a deranjat, ba chiar mi-a placut.

Desi baita e ok, ce urmeaza dupa imi place cel mai mult. Partea cu stersu', cremutele si masajul sunt preferatele mele.

Dovada stau si filmuletele de mai jos:

Acum va spun "Noapte buna!" pentru ca maine e o zi plina. De maine voi incepe sa exist si oficial - voi primi Certificatul de Nastere.

Ziua 4

Eeeeh, uite ca a trecut si prima noapte acasa. Am fost un picut matzaita si le-am facut parintilor o noapte, hai sa-i spunem, cu luna plina.

Acum sa nu credeti ca sunt un copil rau, numai ca a trebuit sa ma acomodez si eu. Mami a exagerat un pic cu grija, iar tati i-a tinut isonul aproape toata noaptea, mai putin o ora in care a dormit in transee.

De pe la ora 05:00 pana am plecat la neonatolog, pe la 09:15, am dormit dusa. Doamna doctor a confirmat ca lucrurile sunt pe fagasul lor si a raspuns la toate intrebarile (~30) pe care mami si tati le-au pus si a ramas sa ne mai vedem in 10 zile. Singura veste nu prea buna e ca am slabit cam 250 g de cand m-am nascut, insa promit sa recuperez.

Dupa ce am venit acasa m-am mai alintat un pic la tati si am bagat somn iar.


Mai tarziu am facut un pic de scandal. Au vrut sa ma schimbe pentru ca urma sa am musafiri, iar eu nestiind ce-s aia musafiri am dezaprobat total.

Dupa ce am inteles treaba cu musafirii m-am mai calmat un picut.

Pana la urma chestia cu musafirii n-a fost deloc rea. Au venit in vizita prieteni, bunicii, unchisorii si nasica. Am primit multe lucrusoare dragutze si "suport" material sa-mi iau ceva frumos. Tati a zis ca daca se strang destui bani imi ia o masina, de care o sa aiba el grija pana fac 18 ani. Ce increzator e. El nu stie ca e criza?! Si oricum cand o sa am eu 18 ani masinile vor fi istorie - Engage, capitan Picard!

Apropo de primit, nu am apucat sa multumesc pentru cuvintele si urarile frumoase pe care le-am primit pe blog, prin telefon sau pe mail.

Multumesc tuturor pentru tot! Toate m-au emotionat foarte tare si imi voi aminti cu placere de ele peste ani si ani.

Una peste alta, o zi plina si istovitoare. Evident ca seara am facut "clasica" deja baita, care de data asta mi-a si placut, in ciuda aparentelor cauzate de poza de mai jos:


Mai tarziu m-am alintat un pic si la mami ca ramasesem datoare.

Ca un copil cuminte, pe la 22:45 am mancat bine (asta e un lucru nou) si m-am culcat.


Noapte buna si vise placute!

Ziua 3

Principala veste pe ziua de azi este ca am plecat acasa.

Dimineata a venit nenea doctoru' pe la noi (o sa-i dedic o pagina intreaga pentru ca merita) si dupa ce ne-a examinat ne-a zis: "Totul este foarte bine. Azi plecati acasa."

Imediat mami l-a sunat pe tati si i-a dat vestea buna. Desi fericit, tati a fost un pic dezamagit ca nu a apucat sa mai faca tot ce-si propusese - sa picteze peretii si sa puna stickere cu desene, sa ne astepte cu flori si baloane etc.

Am plecat spre casa cu 2 ore intarziere fata de planul initial (cineva nu stia cui ce sa ceara si cum sa completeze ce nu stia sa ceara... sau ceva de genul asta). Cu toate astea, cred ca suntem printre campioanele spitalului, avand in vedere ca dupa ~ 40 de ore de la nastere am si plecat acasa.

Pentru mine plimbarea cu masina a fost o experienta inedita si interesanta, insa cred ca la fel a fost si pentru tati ca altfel nu-mi explic de ce ne depaseau pana si biciclistii.

In cele din urma, pe la ora 15:00 am ajuns si acasa. Nici n-am ajuns bine si tati m-a si luat la examinat pentru ca pana azi nu m-a vazut decat infofolita si nici nu m-a tinut in brate.

S-a blocat la piciorus:


Apoi m-a luat mami in primire. Ea cica vroia sa-mi dea sa pap, insa m-am simtit asa bine ca am adormit si i-am stricat planul.



In cele din urma, uitati si poze cu fericita familie. Scuzati cearcanele. Au fost cateva zile solicitante pentru toata lumea, dar a meritat din plin.

Dupa ~ 3 ore in care le-am dat de furca lui tati, mami si buni, de nu stiau ce sa imi mai faca sa nu "scartzai", am reusit sa adorm.

Eu dormeam linistita de vreo' 2 ore si jumatate, cand, pe la 20:30, trupa de shock a decis ca e cazul sa ma trezeasca sa-mi faca prima baita. Ce oroare... ce chin...


Eeeeh, am exagerat si eu. N-a fost chiar atat de rau. Drept urmare am adormit imediat dupa ce m-au sters si m-au imbracat.


Somnul ratiunii naste monstrii. Somnul meu naste odihna pentru mami. Azi o iert. Maine promit sa nu mai fiu chiar asa cuminte si s-o chinui mai rau. trebuie sa recuperez ziua de azi, in care n-am papat foarte mult. Insa somnul... sfant, fara doar si poate.

Ziua 2

Ziua 2 a inceput cum nu se putea mai bine.

Dupa ce m-au spalat bine si m-au curatat tantile de la spital, m-au dus la mami pentru prima masa "naturala", insa eu sunt mult prea micuta si nu stiu cum sta treaba cu supt, tzatza... trage, dar vezi sa n-o doara pe mami... mult prea greu pentru mine momentan. Asa ca duc mai departe renumele lu' mami si bag somn cat cuprinde; n-are cum sa-mi dauneze.

Cand a venit tati in vizita la mine, dupa ce m-a "inmatriculat", rupeam cu somnul. A trebuit el sa-mi bage blitz-ul in ochi. Ce bine dormeam... zzzzzz.
M-au vazut si buni 1 si buni 2 azi. S-au topit dupa mine, va spun.

Mami e absolut fascinata de freza mea. Ea crede ca seman cu tati, tati insa e convins ca sunt mami toata... confuzie totala. Important e ca ma iubesc amandoi.



Azi tati cred ca a fost un pic timorat sau nu stiu ce pentru ca nu mi-a facut foarte multe poze. Cred ca inca nu si-a revenit. Oricum, cateva poze cat a reusit sa faca sunt suficiente pentru a va face o idee despre cat de grasuna si adormita sunt.


Dupa "cel mai tanar blogger" am devenit si "cel mai tanar filosof". Hmmmmm:

Nu bagati in seama ochiul stang mai umflat si (doar un pic) vanat. Era intuneric si apoi o lumina brusca. La un momentan cred ca am luat-o in directia gresita si... asa fac toti copii, au semne de buna purtare.

Spre incheierea zilei de azi, daca tot v-am povestit atat de mami, va invit sa o si vedeti cum arata azi, relaxata dupa ce totul decurge conform planului... universal... filosoafa, doar v-am spus.

Prima zi

Si uite asa a inceput totul.

Miercuri, 26.08.2009, ma plictiseam in burtica la mami, drept urmare am facut eu ce stiam mai bine, iar dupa ceva timp, pe la 13:50 mami l-a sunat pe tati si i-a zis: "Hai!". Evident, raspunsul a venit prompt: "Unde?", dar si replica pe masura: "S-a rupt apa!!!".

De aici pana cand mi-a facut tati prima poza au mai trecut 8 ore chinuitoare pentru mami, 8 ore pentru care ii voi fi recunoscatoare toata viata si pentru care tati (mi-a zis mie la ureche) o s-o iubeasca si o s-o respecte pentru totdeauna.

M-am pierdut in detalii... cert este ca dupa multe eforturi si si mai multe emotii, pe 26.08.2009 la ora 21:50 am aparut eu, o frumusete de fetita (si nu ma laud eu, asa zice lumea) de 3,000 g si 50 cm, iar doctorul mi-a dat nota 8 (cred ca de la tati mi se trage) ca cica m-am tinut tare si n-am vrut sa tip si n-am vrut sa misc (asta chiar a speriat-o pe mami)... caterinca. Faceam misto de doctor, dar am uitat ca mai era si mami pe acolo, care s-a speriat destul de tare. Scuze, mami! Promit sa nu mai fac.

Bun. Astea fiind spuse, prima mea zi s-a terminat destul de repede pentru ca a avut doar 2 ore si 10 min - vazut doctor, vazut mami, vazut tati, vazut iar mami, bagat somn.